Din nou printre cititori

M-am hotarat sa postez ceva, dupa cateva luni de abstinenta, imbunat de spiritul sarbatorilor. Mai precis, de cadoul aruncat azi pe piata de Polirom: Versetele satanice ale lui Rushdie. Una dintre cartile pe care le-am asteptat cu infrigurare, alaturi de Curcubeul lui Pynchon ( si el in lucru la Polirom). Sper sa nu ma dezamageasca. Alaturi de Orbitorul complet, sper sa imi satur apetitul pentru lectura pana dupa revelion. Sa auzim numai de bine!

Ce mananca artistii?

Azi, in Cotidianul, un articol despre eterna problema a artistilor: de unde castiga bani si, in general, cum naiba mai reusesc sa creeze in conditiile in care ori au un job stabil (sau mai multe) si nu prea mai au timp pentru altceva, ori nu au venituri stabile si procesul artistic este viciat de probleme cotidiene?

Sunt cateva marturii interesante: povestea lui Florin Iaru - care nu s-a ferit sa munceasca si nu se plange din cauza asta - imi aduce aminte izbitor de tineretea lui Vargas Llosa in Peru, care avea la un moment dat 7 slujbe (sper sa nu gresesc - povestea o stiu din memoriile lui); decizia lui Filip Florian de a renunta la un job stabil atunci cand a primit o mostenire consistenta (cred ca e foarte invidiat) sau T.O. Bobe care traieste … ma rog nu am inteles prea bine din ce, dar bine ca traieste si scrie.

La sfarsit, Radu Pavel Gheo recunoaste ca autori romani nu au sanse sa scrie carti precum Razboi si pace. Fireste ca nu pot. Chiar si Tolstoi, care era nobil, a muncit pe rupte vreo 6 ani sa termine romanul. Poate doar daca se apuca Becali de scris (doamne fereste!!!!!) ar avea bani si timp de asa ceva

Textul din Cotidianul: http://www.cotidianul.ro/index.php?id=5935&art=519&cHash=ee994d0ceo

Premiile USR

Aseara s-au decernat premiile Uniunii Scriitorilor si castigatori au fost Radu Cosasu - Premiul National pentru Literatura, Petru Cimpoesu - proza si Angela Marinescu - poezie.

Pentru detalii : http://www.evz.ro/article.php?artid=302336

“Nine to five” - o poveste a joburilor pe care le au eroii din cartile americanesti si nu numai

Am citit in The Guardian - editia online - un articol foarte interesant despre relatia eroilor din cartile americane ( dar nu numai) si munca. Genul de articol pentru care ajungi sa-l scrii doar daca ai fantezie. Oricum, face trimiteri la carti scrise de Melville, Roth, Nabokov si chiar Pynchon. Lectura placuta.

http://books.guardian.co.uk/review/story/0,,2061320,00.html

Labirinturile lui Lempriere

Imi propusesem de mult sa citesc Dictionarul lui Lempriere - de Lawrence Norfolk (http://www.nemira.ro/colectie2.asp?id=2&pg=4&ord=1&tid=432), dar nu mai gaseam cartea in librarii si imi era lene sa o comand pe internet. Asa ca am cumparat-o imediat cum am dat pestea ea intr-un anticariat si m-am pus pe treaba.

Pentru cine gusta Thomas Pynchon, Lawrence Norfolk e ca un pahar de apa rece dupa o plimbare prin arsita: ambii publica rar, si orice le iese de sub degete este o desfatare. Stiam ca nu va fi o lectura usoara: intriga complexa, o lume subterana, larvara, cabale, mitologie, roboti si cuvinte rare.

Desi intra destul de greu in actiune imediat, imediat dupa nu mai poti sa lasi cartea din mana. Dincolo de intriga propriu-zisa (pe care nu o sa o dezvalui, fireste), sunt cateva scene memorabile, plastice, pline de gusto , asa cum nu prea se mai scriu in ziua de azi. Preferata mea este fantastica intrecere (Jocurile Cupelor) care are loc la Porc Club si la care Lempriere este dus de Septimus (un amic care se afla in slujba dusmanilor) si se imbata ranga pentru prima oara in viata.

Mai este si savuroasa reconstructie a Londrei de sfarsit de secol XVIII - care mi-a placut mai mult decat ce a reusit sa faca Peter Ackroyd in Chatterton, pe care l-am citit recent de la Cotidianul - si cea a sediului de la La Rochelle, cel descris si de Dumas in Cei trei muschetari.

Una peste alta, merita sa comandati cartea si sa o savurati, daca nu ati citit-o deja. Astept cu nerabdare celelalte carti ale lui Lawrence Norfolk, The Pope’s Rhinoceros si In the Shape of a Boar, desi poate este mai indicata o lectura direct in engleza.

Oferta americana pentru romanul “Degete mici”, de Filip Florian

Am aflat de la un amic, cu titlul de zvon destul de veridic, ca Filip Florian a primit din partea editurii Harcourt (SUA) un contract pentru drepturile de publicare a cartii sale de debut “Degete mici” in toata lumea. Din cate stiu, asta inseamna ca orice alta editura ar mai vrea sa publice romanul in lume trebuie sa cumpere drepturile de la Harcourt. Stirea ar fi foarte tare daca se va dovedi adevarata. Stie cineva daca au mai fost cazuri similare, sau este o premiera?

Am mai aflat ca Filip Florian este reprezentat de Simona Kessler. Din cate stiam eu, Simona Kessler nu reprezenta autori romani in relatia cu editurile straine. Si asta ar fi o veste imbucuratoare. Probabil daca interesele scriitorilor romani ar fi reprezentate de agenti profesionisti, acestia ar patrunde ceva mai usor pe piete straine.  

Profu’ Nabokov si cursurile lui de literatura

Imi si imaginez cum aparea Nabokov in sala de curs: distant, aristocratic, putin snob. Nu cred ca dadea nici doi lei pe parerile studentilor sai. Se aseza in fata lor si incepea sa le povesteasca despre cartile lui preferate ( M. Bovary, Anna Karenina, Ulise), dar si despre autori mari, dar care il calcau pe nervi (Dostoievski). Probabil nu mi-ar fi placut sa dau examene cu el, dar fara dubiu cursurile sale de literatura sunt printre cele mai misto studii de critica pe care le-am citit.

Nabokov a fost un scriitor mare. Si ca orice scriitor mare, mai intai a fost un cititor mare, nonconformist. Nu se sfieste sa-si declare admiratia pentru autorii care il incanta, dar nici oprobiul pentru cei care nu-i sunt pe plac. In Cursurile de literatura rusa a alcatuit chiar si un top (nu doar eu sunt obsedat de topuri): Tolstoi, Gogol si Cehov ocupa primele trei pozitii, in vreme ce Dostoievski pica din cauza stilului.

Sunt studii, precum cele despre Flaubert si Joyce, din care razbate clar admiratia lui Nabokov pentru subtilitatea si geniul artistic al celor doi. Dar preferatul meu este cel despre Tolstoi. Nicaieri Nabokov nu se apleaca cu atata delicatete asupra paginilor unei carti cum face cu Anna Karenina. Prospetimea analizei, modul in care Nabokov citeste cartea transforma studiul intr-o adevarata opera de arta. Si, ca sa-l parafrazez pe unul dintre preferatii lui Nabokov, asa de tare m-a invartit in tigaia frazelor lui incat m-am decis sa recitesc Anna Karenina.    

Cele doua volume de cursuri de literatura aparute la Thalia (cel despre literatura rusa mi l-am cumparat, spre rusinea mea, abia acum doua saptamani si l-am tot citit de atunci) merita toti banii.

Lectura placuta

Cica Gunter Grass a recunoscut ca a fost SS-ist inca din ‘68

Potrivit AFP, Günter Grass ar fi mentionat ca a facut parte din faimoasele trupe Waffen SS inca din 1968 la postul Radio Bremen. Postul va publica fragmente din acest interviu descoperit în arhivele sale. Scriitorul a participat atunci la o emisiune intitulată “Când aveam 17 ani”, şi a explicat cum a fost trimis pe Frontul de Est, în 1945, ca parte a unei unităţi alcatuita mai ales membri ai trupelor Waffen-SS.

Scandalul in jurul subiectului a pornit anul trecut, cand Grass a recunoscut si a povestit episodul in autobiografia sa “Decojind ceapa” (abia astept sa apara si in romana). 
           
           

The New York Times, doar online?

Compania The New York Times vrea sa treaca cotidianului cu acelaşi nume de la versiunea print la cea online. Am gasit stirea pe http://www.haaretz.com/hasen/pages/SearchEn.jhtml. The NYT şi-a dublat numărul de cititori online, ajungând la 1,5 milioane pe zi, în timp ce versiunea print îi aduce zilnic 1,1 milioane de cititori. Probabil ar fi o afacere bunicica. Cred ca ar fi primul ziar cu renume care ar face acest pas.

Arta fotografica s-a refugiat pe internet

8 Februarie 2007
Florentina Ciuverca

Din atelierele virtuale ale celor mai multi fotografi romani lipseste sectiunea cea mai familiara fotografilor din Vest: „buy photo”. Internetul e o solutie ieftina si rapida la costisitoarele galerii si ramane cel mai eficient „manager”.

Cu toate acestea, pentru fotografii autohtoni, comertul on-line de fotografie e ca si inexistent. Romanii nu s-au deprins cu arta fotografica si nu cumpara, in general, fotografii, iar expedierea unor imagini pe print, in Occident, se arata mai dificila decat pare. Daca n-ar fi media, cu cererea de imagini „de consum”, artistii ar infrunta anonimatul.

continuare la http://www.evz.ro/article.php?artid=291245