Ce mananca artistii?

Azi, in Cotidianul, un articol despre eterna problema a artistilor: de unde castiga bani si, in general, cum naiba mai reusesc sa creeze in conditiile in care ori au un job stabil (sau mai multe) si nu prea mai au timp pentru altceva, ori nu au venituri stabile si procesul artistic este viciat de probleme cotidiene?

Sunt cateva marturii interesante: povestea lui Florin Iaru - care nu s-a ferit sa munceasca si nu se plange din cauza asta - imi aduce aminte izbitor de tineretea lui Vargas Llosa in Peru, care avea la un moment dat 7 slujbe (sper sa nu gresesc - povestea o stiu din memoriile lui); decizia lui Filip Florian de a renunta la un job stabil atunci cand a primit o mostenire consistenta (cred ca e foarte invidiat) sau T.O. Bobe care traieste … ma rog nu am inteles prea bine din ce, dar bine ca traieste si scrie.

La sfarsit, Radu Pavel Gheo recunoaste ca autori romani nu au sanse sa scrie carti precum Razboi si pace. Fireste ca nu pot. Chiar si Tolstoi, care era nobil, a muncit pe rupte vreo 6 ani sa termine romanul. Poate doar daca se apuca Becali de scris (doamne fereste!!!!!) ar avea bani si timp de asa ceva

Textul din Cotidianul: http://www.cotidianul.ro/index.php?id=5935&art=519&cHash=ee994d0ceo

Premiile USR

Aseara s-au decernat premiile Uniunii Scriitorilor si castigatori au fost Radu Cosasu - Premiul National pentru Literatura, Petru Cimpoesu - proza si Angela Marinescu - poezie.

Pentru detalii : http://www.evz.ro/article.php?artid=302336

“Nine to five” - o poveste a joburilor pe care le au eroii din cartile americanesti si nu numai

Am citit in The Guardian - editia online - un articol foarte interesant despre relatia eroilor din cartile americane ( dar nu numai) si munca. Genul de articol pentru care ajungi sa-l scrii doar daca ai fantezie. Oricum, face trimiteri la carti scrise de Melville, Roth, Nabokov si chiar Pynchon. Lectura placuta.

http://books.guardian.co.uk/review/story/0,,2061320,00.html

Labirinturile lui Lempriere

Imi propusesem de mult sa citesc Dictionarul lui Lempriere - de Lawrence Norfolk (http://www.nemira.ro/colectie2.asp?id=2&pg=4&ord=1&tid=432), dar nu mai gaseam cartea in librarii si imi era lene sa o comand pe internet. Asa ca am cumparat-o imediat cum am dat pestea ea intr-un anticariat si m-am pus pe treaba.

Pentru cine gusta Thomas Pynchon, Lawrence Norfolk e ca un pahar de apa rece dupa o plimbare prin arsita: ambii publica rar, si orice le iese de sub degete este o desfatare. Stiam ca nu va fi o lectura usoara: intriga complexa, o lume subterana, larvara, cabale, mitologie, roboti si cuvinte rare.

Desi intra destul de greu in actiune imediat, imediat dupa nu mai poti sa lasi cartea din mana. Dincolo de intriga propriu-zisa (pe care nu o sa o dezvalui, fireste), sunt cateva scene memorabile, plastice, pline de gusto , asa cum nu prea se mai scriu in ziua de azi. Preferata mea este fantastica intrecere (Jocurile Cupelor) care are loc la Porc Club si la care Lempriere este dus de Septimus (un amic care se afla in slujba dusmanilor) si se imbata ranga pentru prima oara in viata.

Mai este si savuroasa reconstructie a Londrei de sfarsit de secol XVIII - care mi-a placut mai mult decat ce a reusit sa faca Peter Ackroyd in Chatterton, pe care l-am citit recent de la Cotidianul - si cea a sediului de la La Rochelle, cel descris si de Dumas in Cei trei muschetari.

Una peste alta, merita sa comandati cartea si sa o savurati, daca nu ati citit-o deja. Astept cu nerabdare celelalte carti ale lui Lawrence Norfolk, The Pope’s Rhinoceros si In the Shape of a Boar, desi poate este mai indicata o lectura direct in engleza.