Profu’ Nabokov si cursurile lui de literatura

Imi si imaginez cum aparea Nabokov in sala de curs: distant, aristocratic, putin snob. Nu cred ca dadea nici doi lei pe parerile studentilor sai. Se aseza in fata lor si incepea sa le povesteasca despre cartile lui preferate ( M. Bovary, Anna Karenina, Ulise), dar si despre autori mari, dar care il calcau pe nervi (Dostoievski). Probabil nu mi-ar fi placut sa dau examene cu el, dar fara dubiu cursurile sale de literatura sunt printre cele mai misto studii de critica pe care le-am citit.

Nabokov a fost un scriitor mare. Si ca orice scriitor mare, mai intai a fost un cititor mare, nonconformist. Nu se sfieste sa-si declare admiratia pentru autorii care il incanta, dar nici oprobiul pentru cei care nu-i sunt pe plac. In Cursurile de literatura rusa a alcatuit chiar si un top (nu doar eu sunt obsedat de topuri): Tolstoi, Gogol si Cehov ocupa primele trei pozitii, in vreme ce Dostoievski pica din cauza stilului.

Sunt studii, precum cele despre Flaubert si Joyce, din care razbate clar admiratia lui Nabokov pentru subtilitatea si geniul artistic al celor doi. Dar preferatul meu este cel despre Tolstoi. Nicaieri Nabokov nu se apleaca cu atata delicatete asupra paginilor unei carti cum face cu Anna Karenina. Prospetimea analizei, modul in care Nabokov citeste cartea transforma studiul intr-o adevarata opera de arta. Si, ca sa-l parafrazez pe unul dintre preferatii lui Nabokov, asa de tare m-a invartit in tigaia frazelor lui incat m-am decis sa recitesc Anna Karenina.    

Cele doua volume de cursuri de literatura aparute la Thalia (cel despre literatura rusa mi l-am cumparat, spre rusinea mea, abia acum doua saptamani si l-am tot citit de atunci) merita toti banii.

Lectura placuta